Asumarea misiunii personale
Asumarea misiunii personale
Ți-am vorbit în articolul Talentele si misiunea personala despre darurile pe care le primim și importanța de a ne urma misiunea personală și a face o diferența în această lume. Îți spuneam că o mare parte dintre noi, în adâncul sufletului, știu care le este chemarea dar le e teama să și-o asume.
Ți-am promis că îți voi vorbi despre temerea mea și cum am depașit-o și ma țin de promisiune în acest articol. 🙂
În urmă cu mai bine de 10 ani, aproape peste noapte, toată viața mea s-a prăbușit și a trebuit să o iau de la început. Odată cu reconstrucția vieții mele, inevitabil am intrat într-un proces de redescoperire de mine și reconectare cu Dumnezeu. Un proces care acum știu că este continuu.
Am simțit puternic cum tot ce înseamnă domeniu spiritual mă atrage și mă cheamă. Știam că unul dintre cele mai mari daruri ale mele este să lucrez cu oamenii. Știam foarte bine că a lucra cu alții în acest proces de creștere spirituală și apropiere de Dumnezeu este zona în care sufletul meu vrea să meargă. Au observat și prietenii mei.
Asumarea misiunii personale
Dar decizia mea o perioadă de timp a fost să lucrez doar cu cei apropiați sau, cel mult, cu prietenii lor. În acea perioadă am fost întrebată de nenumărate ori de ce nu fac asta și cu alți oameni. De ce nu postez pe site-ul meu că este și aceasta o opțiune pe care o pot oferi. Răspunsul meu era că nu pot sau nu vreau.
Adevărul este că doar ideea de a face public numele meu relaționat la vreo tehnică spirituală sau ezoterică îmi îngheța întregul trup de frică. Fiecare celulă a mea era înspăimântată. Era ca și când aș fi fost într-un mare pericol. Mă simțeam în siguranță să lucrez doar cu cei pe care îi cunoșteam, nu cu străini.
A sosit apoi momentul când mi-am luat inima în dinți și mi-am zis că este momentul să văd ce este dincolo de teama asta paralizantă și nejustificată.
Am intrat într-o regresie în care m-am văzut ca fiind o femeie de vreo 40 de ani, în Franța secolului XVI, care făcea niște vindecări energetice folosindu-și doar propriile mâini.
În acea perioadă, nefiind permise asemenea practici, cei care veneau la mine se strecurau noaptea prin spatele casei. Erau oameni pe care îi cunoșteam și în care aveam încredere sau oameni aduși de aceștia. La un anumit moment am acceptat să lucrez cu un străin.
Ruxandra Bulzan
Aproape instant secretul meu a fost aflat, am fost acuzată de vrăjitorie și arsă pe rug în mijlocul orășelului în fața mulțimii.
În regresie mi-am reexperimentat și înțeles acea teamă paralizantă din prezent de a avea încredere ca oameni necunoscuți să afle despre regresiile în vieți anterioare pe care le fac. Am înțeles că teama mea era una falsă, nefondată în prezent, ci născută în timpuri trecute și cărată de acolo.
Mi-am eliberat teamă, i-am iertat pe cei care atunci m-au condamnat și am urmat vocea sufletului meu.
Dacă ți-a plăcut acest articol sau simți că ți-a adus o nouă perspectivă, te invit să îl distribui și prietenilor tăi.
Îți trimit lumină și iubire,
Ruxandra