Îmi pare fascinant felul în care sufletele noastre aleg să se reîntâlnească mereu cu cei apropiați, să se sprijine și să învețe împreună. Despre acest aspect este vorba și în cazul Ramonei.
Deși în prima noastră întâlnire nivelul informațiilor a fost unul relativ redus, lucrurile au stat foarte diferit în cea de-a doua noastră ședință, în care și-a activat amintirea unei vieți de soldat.
Primul moment important pentru ea din acea viață a fost cel în care era copil într-o familie armonioasă și unită. Avea părinți iubitori pe care, întâmplător sau nu, i-a recunoscut ca fiind aceeași cu părinții actuali.
Vârsta de 15 ani l-a găsit în cadrul unei scoli militare, într-o atmosferă încordată cu zgomot de bombardamente pe fond.” Ca și când afară ar fi ceva premergător războiului” – a spus Ramona.
Următorul moment important l-a reprezentat căsătoria sa timpurie cu o tânără fată pentru care simțea o iubire profundă. Ne-am mutat apoi în acele clipe când i se năștea fiul în casa modestă de la țară și o bucurie imensă era prezentă în inima sa.
Am rugat-o pe Ramona să meargă mai departe și s-a vizualizat într-o gară, cu multă forfotă și o profundă durere a despărții. Se urca în tren pentru a merge pe front. Își simțea” sufletul sfâșiat”.
Următoarea oprire a făcut-o într-un moment în care, pe front fiind, citea cu multă nostalgie scrisorile de acasă. Alături de el a văzut un tânăr soldat despre care spunea că” este cel mai mic și cel mai vesel”. Se simțea foarte apropiat de el și cumva responsabil pentru acesta. Și-a amintit că înainte de a pleca de acasă a promis familiei băiatului că va avea grijă de el.
În acest tânăr a recunoscut sufletul celei mai bune prietene din viața actuală față de care a simțit mereu o nevoie de a o ajuta și proteja.
Sfârșitul vieții l-a găsit pe câmpul de luptă într-o bătălie. Conducea un grup de soldați când un glonț i-a pătruns în zona inimii și a pus punct acelei vieți. A părăsit această viață cu regretul de a nu-și fi condus mai departe camarazii, durerea de a nu-și mai vedea soția și copilul mic, de a-și fi lăsat părinții și părerea de rău că nu a putut să aibă grijă în continuare de acel soldat tânăr.
Am lucrat pe eliberarea tuturor emoțiilor cu care a părăsit acea existență umană iar în spațiul de lumină și-a întâlnit Ghidul Spiritual care a ajutat-o să înțeleagă că a ales acea viață din dorința de a experimenta aventura și pentru a învăța să-i prețuiască pe cei apropiați.
A putut să observe tiparele pe care le adusese de atunci. Atenţia i-a fost acaparată în special de relaţia cu prietena din viaţa curentă şi de sentimentul pe care l-a purtat mereu că este datoare să o ajute şi să o sprijine.
Dacă ți-a plăcut acest articol sau simți că ți-a adus o nouă perspectivă, te invit să îl distribui și prietenilor tăi.
Îți trimit lumină și iubire,
Ruxandra