Povestea Mirelei: „Când și unde mi-am mai întâlnit sufletul pereche?”

Mirela este o femeie tânără și blândă a cărei energie minunată îți bucură sufletul. A venit la unul din workshopurile de regresii cu dorința puternică de a afla mai multe despre ea însăși, despre relațiile din viața actuală și despre ce este dincolo de această viață.

Unul dintre lucrurile pe care își dorea să le descopere era unde și când s-a mai întâlnit cu soțul ei din aceasta viață, cel pe care îl simte cu putere ca fiind sufletul ei pereche. au o legătură și o relație specială și simțea că această conexiune este veche.

Intrând în regresie s-a perceput ca fiind un bărbat de 25-30 de ani cu un păr lung prins la spate. A putut observa că era îmbrăcat într-o cămașă cu volane, niște pantaloni până la genunchi, ciorapi lungi și niște pantofi ușori.

Era într-o încăpere, un salon cu șemineu. Trei copii, despre care știa intuitiv că sunt ai săi, se jucau acolo. Erau doi băieței măricei și o fată de 2-3 ani. În special fetița îi părea foarte familiară. Mirela a spus mai târziu despre fetița aceea: „Îi cunosc râsul, o iubesc ca pe ochii din cap, când râde îmi luminează tot sufletul. Ea este marea mea iubire de suflet. Îi recunosc râsul – este al mamei mele din această viață, dar am fost surprinsă s-o văd pe ea ca fiind copilul meu”.

În următorul moment a apărut cea care știa că îi este soție. Ştia că numele ei este Anne-Marie, iar numele său este Edward. Era o femeie cu un păr lung cârlionţat care purta un fel de bonetă; era îmbrăcată cu o rochie galben pal, largă, cu pense. Ochii ei erau blânzi și limpezi. Prezenţa ei îi transmitea multă siguranță, încredere, afecţiune, echilibru şi gingăşie. Faţa îi era slabă și un pic osoasă. În acei ochi și în căldura aparte pe care o emana, Mirela l-a recunoscut pe actualul ei soţ.

A trecut apoi într-un alt moment din aceeași viaţă trecută şi s-a văzut stând în exact aceeași cameră. De data aceasta era îmbrăcat într-un halat şi stătea liniştit pe un jilţ. Acum avea păr cărunt și ochelari. Păreau să fi trecut mulți ani.

Ştia că băieţii erau plecaţi la studii într-un alt oraş. Fata era şi ea mare, înaltă și tocmai se pregătea să iasă însoţită de 2 prietene. Și-a observat soţia şi fata coborând scările și vorbind. Simțea că este foarte mândru de ele şi este liniştit.

S-a mutat apoi de-a lungul liniei timpului în ultimele momente ale acelei vieți. S-a perceput că stând întins pe o sofa. Ştia că avea cam 70 de ani, că se simțea slăbit şi se apropia momentul să părăsească această lume. Soţia sa îi era alături și îl mângâia; îi ţinea mâinile într-ale ei și își abţinea cu greu lacrimile.

Simțea că nu vrea să plece şi să o lase singură. În cele din urmă a părăsit corpul fizic dar regretul l-a făcut să nu se ridice imediat spre planurile înalte, ci să mai zăbovească o vreme în planul fizic. A observat trăsura ce ducea sicriul în care se afla corpul său; a putut zări chiar și cortegiul. Simțea multă tristeţe. A sosit apoi momentul în care s-a desprins de planul fizic şi s-a ridicat spre lumină.

Mesajul pentru Mirela a fost că lecţia acelei vieți a fost legată de devotament, încredere şi sinceritate, iar apoi a putut înţelege mai bine relaţia cu soţul său precum și grija și atenţia pe care acesta i-o poartă.

A conştientizat apoi un sentiment mai vechi pe care îl avea: teama de a i se întâmpla ceva şi a-l lăsa pe el singur. A putut elibera acel sentiment nefolositor.

Există iubiri care dăinuie peste secole și se întâmplă să retrăim relații de cuplu alături de cei care ne-au fost și altă dată suflete pereche.

Dacă ți-a plăcut acest articol sau simți că ți-a adus o nouă perspectivă, te invit să îl distribui și prietenilor tăi.

Îți trimit lumină și iubire,

Ruxandra