Iluzia “eu vs ceilalti”

Citeam astazi un citat care spunea ca trebuie sa te increzi doar in tine insuti, in nimeni altcineva si mi-a venit in minte o veche cunostiinta. Mihai (il voi numi asa desi nu e numele sau real) este ceea ce unii ar numi “un om de afaceri de succes” si daca succesul s-ar masura strict pe baza cifrei din extrasul de cont poate le-as da dreptate. Mi-am amintit de el pentru ca era unul din lucrurile pe care il auzeam cel mai des spunandu-le – ca nu poti sa ai incredere in nimeni pe lumea asta. Pe principiul acesta s-a zbatut, a muncit cat de mult a putut, a supravegheat cu severitate tot in jurul lui si a facut “tot ce era nevoie” pentru a-si asigura succesul financiar.

Si a reusit. La mai putin de 40 de ani a facut mai mult decat fac majoritatea in 4 vieti. Se mandreste cu faptul ca niciodata nu s-a bazat pe nimeni. Cu trecerea anilor convingerea sa nu i-a adus doar bani, ci si un ulcer si probleme pulmonare severe. Ar putea avea tot ce isi doreste dar e singur; nu are familie aproape sau confidenti.

Isus spune in evanghelia dupa Matei “Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti!”, iar apostolul Pavel in intaia epistola catre Corinteni defineste iubirea astfel:“Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate; dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul “

Traim de multe ori in iluzia “eu vs ceilalti” ca si cand viata ar fi un razboi in care principalul lucru pe care il ai de facut este sa te aperi, ca si cand fiecare ar fi de unul sigur aici impotriva tuturor celorlalti. Uitam de dragostea care aduce cu ea increderea, bunatatea, compasiunea, bucuria, adevarul si speranta.

Daca Universul ar fi vrut sa ne zbatem de unii singuri ne-ar fi pus pe fiecare intr-un varf de munte inconjurati de fiare salbatice dar suntem creati sa traim impreuna, sa ne bucuram impreuna si sa ne sprijinim in provocari, sa ne incurajam si sa ne incredem unii in altii.

Singuratatea emotionala roade in interior, macina sufletul intai, apoi si corpul fizic. Evident, Dumnezeu ne-a dat discernamant si intuitie in a alege masura in care ne punem sufletul pe tava in fata unor oameni sau a altora.

Acum probabil spui ca ceilalti te-au facut sa iti pierzi increderea in omenire, ca te-au ranit si te-au tradat. Si empatizez perfect cu ceea ce spui caci au fost oameni dragi care prin actiunile lor mi-au cauzat suferinta, dar asa cum spuneam si in articolul Relatii, rani, oportunitati depinde doar de tine cum alegi sa interpretezi si sa folosesti o asemenea experienta.

Da, au fost si poate vor mai fi oameni care ti-au inselat increderea, dar asta nu inseamna ca de acum inainte fiecarui om pe care il intalnesti sa ii aplici o eticheta de “nedemn de increderea mea”. A fost o experienta, a trecut, invata ce ai de invatat pentru sufletul tau din ea si mergi cu inima deschisa mai departe.

Sa te inchizi in tine si sa nu permiti nimanui sa se apropie de inima si de sufletul tau nu cred ca te va ajuta. Indemnul de a-i iubi pe ceilalti (si implicit de a le acorda incredere) este mai mult o necesitate decat o porunca.

Traim cu iluzia separarii cand in fapt suntem una, suntem aceeasi esenta cu manifestari umane diferite. Sufletul meu si sufletul tau are nevoie sa simta alte suflete aproape, are nevoie sa aiba iubire pentru sine si pentru ceilalti, caci din iubire suntem.

Te invit astazi sa acorzi credit oamenilor si sa te lasi surprins de bunatatea si iubirea lor. Scrie-mi, te rog, un comentariu in care sa-mi spui despre cum te-a ajutat in diverse momente increderea acordata celorlalti.

Si daca simti ca materialul acesta te-a ajutat si poate i-ar sprijini si pe altii, distribuie-l.

Iti multumesc.