Frica iraţională de a fi închis : Povestea Corinei
Frica iraţională de a fi închis : Povestea Corinei
Corina este o tânără trecută de 30 de ani. Aceasta, ca mulți dintre noi, trece prin niște procese transformaționale interne menite să o ajute să se redefinească și să se redescopere. A ajuns la mine la cabinet trimisă fiind de mai mulți oameni pe care îi cunoștea din diverse conjuncturi, oameni care nu se cunoșteau între ei.
Povestea ei nu era ceva nou prin tema în sine, dar era surprinzătoare prin intensitatea trăirilor ei. Provocarea sa era legată de o temere ce depășea orice limite firești. Aceasta se transformase într-o frică enormă ce ajunsese să-i conducă viața. Era vorba despre o teamă cutremurătoare că va fi închisă.
Și mai surprinzător era faptul că ea, avocat fiind, știa că nu are niciun motiv să se teamă. Nu făcuse nimic ilegal care să conducă în acea direcție. Totuși, frica era mult dincolo de rațional. Îmi povestea că teama irațională este atât de mare, încât are nevoie să iasă din casă înainte de ora 6 dimineața. Prin natura meseriei știa că la ora aceea se fac arestările. Tresare și paralizează la fiecare bătaie în ușă sau sirenă și poate să se întoarcă acasă doar după ora 00.00. Era prea mult și devenise prea greu.
Frica iraţională de a fi închis : Povestea Corinei
Evident, am vrut să aflăm de unde vine această teamă irațională și ce are nevoie pentru ca ea să dispară. A fost destul de ușor să alunecăm în regresie pe emoția respectivă spre sursă, deoarece era foarte puternică.
Mergând înapoi în timp s-a regăsit într-o viață în care trăia într-o comunitate mică de femei care aveau grija de templul unei zeițe. Ea era o femeie adultă, în timp ce celelalte erau mult mai tinere.
Momentul cheie a fost acela în care niște războinici pe cai negri au pătruns în interiorul templului, au distrus tot ceea ce era acolo, au luat fetele, iar pe ea au legat-o și au lăsat-o acolo pentru a înțelege că „nu era bine ce face”. Aparent, religia pe care o practicau acolo nu era pe placul războinicilor.
A părăsit acea viață cu furia legată de faptul că nu a putut să apere fetele. A mai luat cu ea sentimentul de neputință, de nedreptate și de panică.
În partea de integrare și vindecare a înțeles că legătură între cele doua vieți era dată de teama profundă că va fi împiedicată să fie alături de cei iubiți și frica din prezent era doar amprenta acelui eveniment.
Frica iraţională de a fi închis : Povestea Corinei
Am lucrat pe transformarea acelei experiențe și am creat pentru ea o ancoră (un gest) care să o ajute să se simtă protejată, în armonie și liniște.
După un timp am primit un email de la ea în care spunea „am fost liniștită cum n-am mai fost de mult”. Intensitatea emoțiilor scăzuse remarcabil.
Fiecare celulă din ființa mea crede în puterea și efectul acestei terapii, însă uneori mă ia și pe mine prin surprindere cât de rapid se rezolvă lucrurile.
Dacă ți-a plăcut acest articol sau simți că ți-a adus o nouă perspectivă, te invit să îl distribui și prietenilor tăi.
Îți trimit lumină și iubire,
Ruxandra
